TÂRGOVIȘTE: MARȘUL PENTRU VIAȚĂ – EDIȚIA 2017

409

Ajuns la a VII-a ediție națională, Marșul pentru viață 2017 se va desfășura sâmbătă, 25 martie și la Târgoviște (de la ora 15.00, cu start de pe Platoul Prefecturii), având anul acesta sloganul „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”.

De altfel, în perioada 1–31 martie 2017, în numeroase orașe și localități din România și Republica Moldova, se va desfășura Luna pentru viață 2017 – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, având ca punct culminant Marșul pentru viață.

Tema de anul acesta – „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” – oferă posibilitatea dezbaterii necesității, posibilității și eficienței sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină. La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare oraș sau localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro-viață locale.

Și anul trecut, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon, Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români-filiala Târgovişte şi Asociaţia ProVita-filiala Târgovişte au organizat „Marşul pentru viaţă 2016”, care a avut tema ”Pentru viaţă, pentru femeie, pentru familie”. Evenimentul s-a desfășurat pe pe traseul: Parcul Mitropoliei – Complexul Mondial – Platoul Prefecturii – Monumentul Eroilor – Catedrala Mitropolitană.

Iată câteva aspecte care motivează tema aleasă pentru acest an prezentate de site-ul dedicat evenimentului marsulpentruviata:

România ocupă locul a doilea în lume în statistica numărului de avorturi raportat la populația actuală (Rusia este pe locul întâi): 22.743.390 de avorturi legale, chirurgicale, doar în spitalele de stat, în perioada 1958–iunie 2016, față de o  populație de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016.

În condițiile în care civilizația tradițională și spiritualitatea românească nu au valorizat avortul, numărul uriaș de avorturi este cauzat de ignorarea problematicii crizei de sarcină și de existența unei mentalități publice pro-avort, ambele cu rădăcini în perioada și în ideologia comunistă.

Criza de sarcină apare în momentul în care o femeie ia în considerare întreruperea cursului firesc al sarcinii, care s-ar concretiza prin nașterea copilului, și se gândește la posibilitatea de a face avort. Criza de sarcină se datorează unor probleme exterioare cărora ea nu reușește să le facă față. Criza de sarcină este accentuată de presiunea din partea altor persoane pentru a face avort: 64% dintre femeile care au făcut avort s-au simțit presate să facă avort, potrivit unui studiu publicat într-o prestigioasă revistă medicală. În majoritatea cazurilor, femeile în criză de sarcină doresc să aibă și alte opțiuni în afara avortului. Dar aceste opțiuni devin disponibile doar dacă o altă persoană o sprijină. Lipsa sprijinului duce la lipsa de alte opțiuni. Astfel, alegerea avortului nu mai este o alegere propriu-zisă, ci pare singura cale de ieșire din criza de sarcină. Decizia de avort în criza de sarcină este sintetizată cel mai potrivit de scriitoarea americană Frederica Mathewes-Green: „O femeie nu dorește să facă avort așa cum își dorește o înghețată sau un Porsche, ci ca un animal prins în cursă care își roade picioarele pentru a scăpa”.

Legalizarea avortului la cerere de către regimul comunist prin Decretul 463 din 1957 nu a avut impact doar asupra persoanelor care doreau să facă avort, ci a transformat mentalitatea publică și societatea în ansamblu. Așa se explică curba ascendentă a numărului de avorturi în primii ani de după legalizarea avortului la cerere în România. De la 112.000 cazuri în 1958, s-a ajuns la 1.100.000 în 1964. După căderea comunismului, avortul a fost prezentat ca o emancipare față de societatea comunistă, care îl restricționase în 1967 din cauza scăderii populației. Instaurarea mentalității pro-avort în societate a eliminat aproape complet înțelegerea corectă a crizei de sarcină, existența alternativelor la avort și firescul de a sprijini o femeie în criză de sarcină. Din punct de vedere practic, membrii societății au dezvoltat indiferență față de femeile în criză de sarcină, iar legislația nu s-a dezvoltat în direcția stimulării alternativelor la avort.

În lipsa informației și a sprijinului, femeile sunt practic împinse să facă avort, iar protejarea vieții copiilor nenăscuți este privită ca o dovadă de lipsă de civilizație. În realitate, avortul este o dovadă de lipsă de civilizație, o lipsă de compasiune și de respect, o lipsă de dragoste pentru femeie și pentru copil! Media în primele 6 luni din 2016 a fost de 185,4 avorturi chirurgicale efectuate pe zi în spitalele de stat din România. Dar la aceste date trebuie adăugate următoarele categorii de avorturi care nu sunt raportate în statisticile din România: avorturile care se efectuează în clinicile particulare; avorturile medicamentoase, prescrise în spitalele de stat și în clinicile particulare; avorturile făcute în străinătate de persoanele tinere și mature aflate la muncă în străinătate, care reprezintă o parte însemnată din populația României. Nu este cunoscut nici numărul avorturilor ilegale din perioada regimului comunist, dar și după 1990.

Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt manifestpri apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice.

Prin Marșul pentru viață nu se promovează interzicerea legală a avortului și niciun fel de violență împotriva femeii, ci conștientizarea societății și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea. Dinamica organizării Marșului pentru viață în ultimii trei ani a fost următoarea: în 2014: 40 de orașe din România; în 2015: 77 de orașe (75 din România, 2 din Republica Moldova); în 2016: 130 de orașe (110 din România, 20 din Republica Moldova). (sursa: marsulpentruviata; foto: Arhiepiscopia Târgoviștei).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.