EDUARD MIRCEA, TÂRGOVIȘTEANUL DIN MICRO 11 CU ȚEL DE NOTA 10: CAMPION K1

    289

    Plecat de 14 ani din România pe un drum greu, dar frumos, cu muncă multă, perseverență, sacrificii și supercuraj, Eduard Mircea este azi un tânăr de 27 de ani care locuiește în Belgia și care urcă în ringul K1 la profesioniști unde se luptă ca un leu. ”E război până la sfârșit, până la gong”, spune Eduard, deși în afara ringului este de o calmitate enervantă pentru cei din jur. De când a plecat din România și a luat drumul kickboxing-ului muay-thay K1, Eduard a boxat mult și bine, țelul său fiind unul singur: titlul de campion la categoria sa! Nu și-a uitat rădăcinile care i-au dat… aripi să zboare departe, peste mări și țări, purtând Târgoviștea și târgoviștenii în inima lui, chiar dacă are ”seri memorabile” în care se află printre titani ca Sylvester Stallone, Jérôme le Banner, Daniel Ghiță…

     

    Reporter: Bună Eduard… Ești târgoviștean de-al nostru și, din păcate, nu știm mai nimic despre tine, deși ești un performer într-un sport greu: K1. Spune-ne, te rugăm, pentru cititorii noștri, despre ce este vorba în acest sport, ce muncă trebuie depusă pentru a ajunge unde ai ajuns tu și, mai ales, care este țelul tău în K1?

    M.E: Să mă prezint, sunt Mircea Eduard, am 27 de ani și locuiesc în Belgia de 14 ani. Sunt târgoviștean din micro 11. Fost handbalist, m-am decis să încep boxul la vârsta de 18 ani și, încetul cu încetul, m-am dirijat spre kickboxing muay-thay K1. Ca să rezum: sunt 3 discipline de sport de bătaie care au reguli similare. Eu, de exemplu, mă regăsesc în disciplina K1. Nu intru prea mult în detalii, pentru că ar fi prea lung. Munca depusă peste ani este imensă, la început am vrut doar să încerc boxul și, până la urmă, am ajuns un luptător pro în acest sport. Au fost multe sacrificii pentru a ajunge unde sunt în momentul de față: ca să rezum, o săptămână de antrenament ar fi 6 antrenamente de cel puțin 2-3 ore pe zi. Au fost, de asemenea, multe sacrificii în viața personală, dar nu regret nimic. Am o soție care mă încurajează și înțelege unde vreau să ajung, campion! Mai am mult de muncă, dar nu mă las.

    Reporter: Ne poți da nume de antrenori, colegi, membri ai staff-ului, cine sunt cei care te-au ajutat și te-au îndrumat pe acest drum și pe care, iată, nu i-ai dezamăgit… Familia te încurajează și te susține în tot ce faci, în ciuda emoțiilor iminente legate de acest sport, totuși dur?

    M.E.: Antrenorul meu principal este Samir Mahjoubi. Este mai mult decât un antrenor, este un frate în care am deplină încredere și pentru care am foarte mult respect! Cu el am început competițiile, el este cel care m-a adus unde sunt și îi mulțumesc enorm! Am mulți parteneri și frați de antrenament, dar unul dintre cei cu care mă antrenez extrem de bine este Mohamed Hendouf. Avem aceleași idealuri, suntem chalengeri și căutăm să ajungem cei mai buni, ne ajutăm reciproc, ne împingem limitele! Sunt mulți cei care m-au ajutat pe parcurs, lista este lunga, dar ei mă ajută de la început și vice-versa. Mama nu a fost de acord cand am început, primii ani au fost grei pentru ea, vânătăi peste vânătăi, nu e ușor pentru o mamă să vadă cum copilul ei primește pumni și picioare. Tata, pe de altă parte, a fost de acord, a venit la primele meciuri, dar în ultima vreme am meciuri departe de casă și nu mai poate. Amândoi mă susțin în ceea ce fac, nu ne vedem prea des, dar mă înțeleg.

    Reporter: La ce competiții ai participat, spune-le măcar pe cele mai importante, și ce titluri ai obținut?

    M.E.: Am avut meciuri cam peste tot în Belgia când eram la amatori, dar de când am trecut la profesioniști majoritatea meciurilor sunt în Franța. Am avut meci la Saint-Tropez și am avut meci într-un castel pe munte, a fost destul de spectaculos, și tot acolo l-am întâlnit pe Sylvester Stallone și pe Jérôme le Banner (Campion K1). O seară memorabilă. Am fost de două ori în Corsica și mă întorc la anul pentru încă un meci. Este foarte frumos acolo și oamenii sunt de treabă. Am avut meciuri în Paris, la Bordeaux, Nantes, Amsterdam, Bruxelles și în multe alte orașe. Am câteva titluri pentru moment, dar nu sunt încă cele pe care le vreau, mă dirijez spre ele cu pași mari.

    Reporter: Care sunt obiectivele imediate în K1, anul acesta participi la vreo competiție? Ai participat vreodată la competiții în România? În 2015, și la Târgoviște a fost organizată o Gală de K1, ”Confruntarea titanilor”, care a avut succes, ai auzit de ea?

    M.E.: Obiectivul meu este să devin cel mai bun la categoria 77 kg. Mai am mult de munca și multă lume de bătut, dar cu încredere și determinare, totul este posibil. Am un meci pe 28 iulie la Marseille contra lui Rémy Vectol, un luptător bun. Nu am avut meci în România pentru moment și nici nu am avut ocazia, sper să am pe viitor. Am auzit de gala din Târgoviște, am avut câțiva prieteni care au fost și mi-au spus că s-a desfășurat bine.

    Reporter: Când și cum te-ai hotărât să lași România, Târgoviștea, prietenii, tot, și ce anume faci, în afară de sport, peste hotare?

    M.E: Am venit în Belgia cu 14 ani în urmă cu părinții și cu sora mea. Tatăl meu era deja plecat de câțiva ani peste hotare și s-a stabilit la Bruxelles. La început a fost foarte greu, nu nu eram pregătit, fără prieteni pentru un copil de 13 ani, neștiind limba, a fost foarte greu (pentru sora mea, de exemplu, a fost mai ușor), dar cu timpul m-am învățat. Terminasem clasa a șasea când am plecat și eram la handbal la Școala numărul 9. Când am venit în Belgia, am căutat o sală de handbal și am reluat antrenamentele timp de 2 ani, după care m-am apucat de kickboxing. Când am venit aici am început școala direct, neștiind mai nimic în limba franceză, dar cu timpul și cu mult ajutor, am învățat, repede.

    Reporter: Ce alte pasiuni ai și cât de departe vrei să ajungi și cu ele?

    M.E.: O mare pasiune de-a mea și de-a soției o reprezintă călătoriile. Vrem să ajungem peste tot în lume și să vizităm tot ce este posibil. Și altă pasiune, dacă pot spune așa, este mancarea, ne place să gustăm din toate culturile posibile. Cu această a doua pasiune este mai greu, pentru că, datorită boxului, mereu trebuie să am grijă la greutate, să nu depășesc limita, dar mereu m-am descurcat. Boxul mă ajută cu prima pasiune, cea de a călători. Pe viitor vreau să fac împreună cu soția un tur al lumii. Și apropo am fost de două ori la Marseille și este foarte plăcut. (n.red. Să dea Dumnezeu să fie și mai plăcut pe 28 iulie la Marseille, la meciul cu Rémy Vectol !).

    Reporter: Ce fel de persoană ești? Un tip dur în ring, dar cu suflet sensibil? Sau ești un ”justițiar” și în viața de zi cu zi? Avem noi, oamenii, idei preconcepute legate de K1 și de luptători? Unde ai vrea să se ajungă cu acest sport la nivel internațional?

    M.E.: Sunt o persoană foarte calmă, care nu caută niciodată probleme sau violență, ci mai degrabă să le rezolv. Câteodată sunt prea calm, încât enervez lumea împrejur pentru că rămân prea calm. Dar când intru pe ring, este război până la sfârșit, până la gong. Multă lume crede că suntem violenți, că i-am bate, că ne-am lua de ei pentru că ne enervează sau pentru că suntem așa, dar realitatea este că suntem firi foarte calme, pentru că învățăm să fim calmi în afara ringului. Un boxer deștept nu creează probleme, le rezolvă. Multe lecții de viață am învățat de la box și de la oamenii pe care i-am întâlnit. Sportul acesta este într-o mare evoluție, în câțiva ani o să îl vedem din ce în ce mai mult la televizor. Pentru mine, eu sper și îmi doresc să am meciuri cât mai departe de Europa, pentru a putea vizita lumea cât mai mult, mai ales Asia.

    Reporter: Ești peste hotare de atâta timp, însă noi te întrebăm de aici: cum e K1 în România, ce știi despre el, care sunt cei mai tari luptători români? Urmărești fenomenul K1 din țară?

    M.E.: Sincer să fiu, nu știu prea mult ce se întâmplă cu boxul K1 în România, dar am auzit mai mult lucruri negative decât pozitive. În general, legat cu bani, pariuri, șantaj… Dar nivelul este bun, mulți sunt buni luptători în România. Nu prea îl urmăresc, pentru că nu am timp, dar când am puțin timp liber, caut pe internet meciurile, mă informez de rezultate etc. Preferatul meu este Daniel Ghiță, un luptător cu o inimă mare și curaj imens. Îmi aduc aminte când eram mic îl urmăream la televizor și îi țineam pumnii. Înainte de a trece la profesioniști, m-am întâlnit cu Daniel la Amsterdam. Am vorbit cu el o oră, chiar dacă la momentul acela mi s-a părut mult mai mult, am vorbit despre box în general și am primit multe sfaturi legate de viața de sportiv și de sacrificiile necesare pentru a reuși în acest sport.

    Reporter: Un gând pentru târgoviștenii tăi, pentru prieteni… Te vedem pe facebook, dar e altceva când ne transmiți tu…

    M.E.: Nu știu dacă multe lume își mai aduce aminte de mine pentru că sunt o fire mai calmă și mai ales că m-am schimbat și fizic cu timpul, dar vreau să-i salut pe toși cei care mă cunosc și în special pe acei câțiva care mă urmăresc, se vor recunoaște ei. Nu prea mai am multe cunoștințe în țară, pentru că vin din ce în ce mai rar, dar Târgoviștea, și în special Micro 11, au un loc special în inima mea, acolo am copilărit. Un sfat pentru toată lumea ar fi: nu există rezultate fără sacrificii! Mulțumesc mult tuturor!

    Reporter: Și noi îți mulțumim mult, Eduard, pentru că nu ai uitat de unde ești, pentru că îți iubești rădăcinile care, iată, ți-au dat… aripi să zbori spre alte țări și spre visurile tale! Te așteptăm din nou și pe la Târgoviște și mai ales așteptăm vești despre succesele pe care ți le dorim cât mai multe pe drumul de campion K1 pe care ai pornit! Mulțumim!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.