Dr. Ioana Radu: ”Pacienții mei îmi dau forța să lupt, să o iau, iar și iar, de la capăt”

949

Despre sistemul de sănătate românesc și despre specializarea Psihiatrie

Doamna Ioana Radu este medic specialist Psihiatrie la Secția Gura Ocniței a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște. Deși face naveta de la Ploiești, nu ar lăsa locurile natale pentru nimic în lume, nu și-ar lăsa pacienții pentru niciun post mai aproape de casă și, de ce nu, poate mai bine plătit. Am mai spus-o și cu altă ocazie, dr. Ioana Radu este ceea ce noi, românii, bolnavi și obosiți, neîncrezători în sistemul sanitar în care lucrurile se schimbă prea încet față de cum ne-am dori, numim ”medic ca afară”.

Simte și trăiește zi de zi pentru meseria pe care și-a ales-o și, indiferent cât ar fi de greu, pacienții, provocările și succesele o reîncarcă de fiecare dată: ”Acel zâmbet, încrederea care și-a pus-o în mine, acel mulțumesc… toate aceste lucruri nu le pot descrie în cuvinte, sunt neprețuite pentru mine. «Fără dumneavoastră mama nu ar fi fost astăzi», «doamna doctor, sunt alt om, nu aș fi crezut vreodată că acel medicament să poată să mă scoată la lumină», «nu aș fi crezut să existe medicament care să mă ajute să dorm», «mi-ați schimbat viața»…”

Reporter: Cum se vede din interior starea sistemului de sănătate și a psihiatriei din românia?

Dr. Ioana Radu: Sistemul românesc de sănătate s-a confruntat de-a lungul timpului cu o subfinanțare cronică ce a determinat întârzierea apariției unor performanțe, atingerea unui nivel similar standardelor europene. Toate demersurile autorităților din ultimii doi ani nu mă fac decât să fiu încrezătoare că lucrurile au intrat puțin și se îndreaptă și mai mult către normalitate.

Sunt medic și în sistemul public și mă bucur de măririle salariale care s-au făcut, promisiuni care s-au realizat și care trebuie să recunosc, nici eu, ca și colegii mei, nu le credeam sustenabile… Dar, iată, le simțim lună de lună. Și pe mine, mă determină să fiu încrezătoare că se vrea, se încearcă a se face ceva în sistem, iar demersurile făcute, susținute în dotarea corespunzătoare a secțiilor, reabilitarea acestora îmi întăresc și mai mult convingerea în autorități, că se dorește și tot ce se face va îndrepta lucrurile într-acolo, încât să putem oferi și în sistemul de stat un act medical de calitate.

Reporter: Ce este psihiatria? Ce este boala psihică? Vă întrebăm aceste lucruri deoarece pacienții cu o boală psihică trec deseori cu dificultate pragul acestei specialități?

Dr. Ioana Radu: Psihiatria este o specialitate medicală, în rândul celorlalte specialități ale medicinei, care se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și reinserția socială, familială, profesională a persoanelor cu o boală psihică. Alături de psihologie, explorează mintea umană, atât în partea ei luminoasă, cât și în partea ei tenebroasă. Boala psihică, la fel ca și alte afecțiuni de ordin somatic, este o afecțiune ce necesită intervenție medicamentoasă și susținere de natură psihologică, fără de care evoluția tinde să se remarce prin aspecte mai puțin favorabile. De aceea, trebuie să pășim cu încredere și pragul Psihiatriei, dacă e cazul, să încetăm a fi reținuți de asocierea între această disciplină și nebunia.

Prin interviul psihiatric, ce adună laolaltă medicul psihiatru și pacientul, se analizează problemele, dacă se pot privi aceste dificultăți într-un context de boală, necesitatea terapiei medicamentoase sau/și susținerea psihologică. Psihiatria este una dintre specialitățile medicale, un pic deosebită față de celelalte specialități. Lupta cea mai importantă pe care o pornim noi, psihiatrii, este aceea ca pacientul nostru să conștientizeze problema, să ia atitudine și să accepte medicația. Nu poți da o mână de ajutor cuiva, dacă persoana respectivă consideră că nu are nevoie de ajutor. Absența criticii asupra unei probleme de ordin psihiatric aduce mari dificultăți medicului psihiatru, care se angajează în această luptă fără să aibă la dispoziție armele necesare să câștige, lipsa criticii asupra bolii reflectându-se în lipsa complianței la tratamentul psihotrop. Din acest punct de vedere pot susține că Psihiatria este o disciplină un pic altfel.

Reporter: Cu ce așteptări ați pornit în activitatea dumneavoastră de medic psihiatru și câte dintre ele au prins contur?

Dr. Ioana Radu: În România, așa cum am mai spus, e existat și, din păcate încă există, o reticență în ceea ce privește trecerea pragului cabinetului de psihiatrie. În calitate de profesionist în domeniul sănătății mintale, observ cu tristețe o stigmatizare, o marginalizare a bolnavului psihic, în repetate rânduri, din partea unei societăți care are o asemenea atitudine, fără măcar să înțeleagă suferința lor. De aceea, consider a fi necesare demersuri continue și susținute din partea profesioniștilor în domeniu, cât și a autorităților, a tuturor factorilor importanți de decizie în acordarea asistenței psihiatrice. Dezvoltarea conceptului de psihiatrie comunitară, funcționalitatea acestui segment, deosebit de important, devine o necesitate din ce în ce mai mare.

Preluarea pacientului psihic, dincolo de poarta spitalului, a cabinetului de psihiatrie, care să asigure continuitatea medicației ar reduce numărul de spitalizări ce se fac la intervale scurte de timp și diminuarea săvârșirii de către bolnavul psihic a unor acte antisociale. Pentru mine nu există o satisfacție profesională mai mare decât aceea când un pacient, care putea fi considerat irecuperabil, se întoarce și îmi mulțumește pentru ce am făcut pentru el, pentru faptul că l-am făcut bine.

Acel zâmbet, încrederea care și-a pus-o în mine, acel mulțumesc… toate aceste lucruri nu le pot descrie în cuvinte, sunt neprețuite pentru mine. ”Fără dumneavoastră mama nu ar fi fost astăzi”, ”doamna doctor, sunt alt om, nu aș fi crezut vreodată că acel medicament să poată să mă scoată la lumină”, ”nu aș fi crezut să existe medicament care să mă ajute să dorm”, ”mi-ați schimbat viața”…

Pacienții mei îmi dau tăria, forța să lupt, să o iau, iar și iar, de la capăt. Ei sunt sursa mea inepuizabilă de energie. Sigmund Freud spunea: ”Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi e superior prin ceva. De aceea încerc să învăț câte ceva pe lângă fiecare.” Și învăț câte ceva de la fiecare dintre ei….

Reporter: Intrați în contact zi de zi cu suferințele pacienților, cum reușiți să vă mențineți echilibrul emoțional?

Dr. Ioana Radu: Relația medic-pacient în psihiatrie e diferită fața de cea din alte specialități, presupunând un transfer emoțional important. Fiecare medic psihiatru deprinde, în timp, mecanisme proprii de adaptare, de apărare ce creează bariere în preluarea asupra sa a unor situații cu un impact emoțional ridicat, ce te cutremură auzindu-le, văzându-le…

Reporter: Ce este fericirea, credeți că există o rețetă a fericirii, ați descoperit o rețetă a fericirii pe care să ne-o împărtășiți și nouă?

Dr. Ioana Radu: Fugim cu disperare în căutarea fericirii. Ne căutăm fericirea în cele mai îndepărtate colțuri… și ce poate fi cel mai trist decât să nu putem fi fericiți. Fericirea este starea care pornește din sentimentul împlinirii, al echilibrului cu tine însuți. A fi fericit poate părea atât de greu, dar este mai simplu decât am crede. Fericirea noastră se poate naște de cele mai multe ori din lucrurile pe care le înlăturăm, din încăpățânarea ființei noastre de a alerga, năluci după lucruri total insignifiante. Fericirea o zidim la fiecare ceas, dintr- un zâmbet pe care cineva ni-l întoarce, dintr- un mulțumesc care ne este adresat, dintr-o emoție pe care o împărtășim cu cei din jurul nostru… Fericirea poate apărea și într-o clipă, privind pe același geam copacii înalți pe care îi știm acolo de ani, dar azi sunt parcă cei mai frumoși în jocul zglobiu al fulgilor de nea. Suntem atât de vii, existăm. Să dăm frâu ființei noastre să rezoneze cu tot ce ne înconjoară, să ne oprim din fugă purtați de gânduri îndreptate către o direcție ce poate fi altfel decât ne-am aștepta. Ne lăsăm orbi, purtați doar de țeluri, dacă am privi și în jur și am zâmbi și cu sufletul, calea ar fi mai ușoară, drumul ar părea mai scurt.

Suntem oameni, atât de diferiți între noi, că nu există nici unde în lumea aceasta doi oameni la fel. Personalități diferite, nevoi diferite, capacități diferite, cu un statut diferit.

Fiecare și-a câștigat un loc în lumea aceasta mare. Dar lucrul ce ne leagă pe noi toți e nevoia de a fi înconjurați de oameni și sentimentul utilității pe acest pământ. Oamenii îi adunăm cu respect, iubire, empatie, responsabilitate, profesionalism. Viața ne poate pune în fața unor situații dintre cele mai dificile, ce ne îngenunchează și ajungem să credem că nu ne vom mai putea vreodată ridica. De dragul lucrurilor frumoase, avem datoria să ne ridicăm, să luptăm, pentru că viața este o permanentă luptă… Încheiem o luptă, fie că o câștigăm, fie că o pierdem, alte lupte ne așteaptă. Și de multe ori, lupte pe care le credem pierdute, le câștigăm în vremuri în care ne-am pierdut speranța.

Reporter: Și totuși există boală mintală. Putem interpreta apariția bolii psihice ca o luptă pierdută definitiv a celui ce dezvoltă o afecțiune psihiatrică?

Dr. Ioana Radu: Nicidecum. Afecțiunile psihiatrice sunt variate, fiecare cu un determinism plurifactorial, particularități și evoluții diferite. Boala psihică are la bază un substrat neuroreceptoral, modificări ale unor neurotransmițători, în sensul scăderii sau creșterii lor în fanta sinaptică, necesitând astfel tratament, acel medicament care să regleze la nivel cerebral dezechilibrele neuroreceptorale.

Viața ne pune în cale câmpii, dealuri, râuri, dar și oceane… unele mai ușor de trecut, altele mai greu. Boala psihică e ca un ocean în care ne scufundăm fără a ști să înotăm, devine cumplit fără a avea un colac de salvare, iar acel colac de salvare e un medicament.

Începând a se înfiripa semnele bolii psihice, devine imperioasă instituirea unui tratament psihotrop. Întârzierea inițierii determină o accentuare a simptomatologiei și face ca răspunsul terapeutic să fie cu atât mai greu de realizat.

Reporter: Sunteți un medic tânăr, la început de drumuri, vă desfășurați activitatea atât în spital, cât și în mediul privat. În ultima vreme ne-am confruntat cu un exod al medicilor în străinătate. Ați fost vreodată tentată să plecați, să părăsiți țara? Știm că veniți din Ploiești, v-ați gândit vreodată să părăsiți Dâmbovița?

Dr. Ioana Radu: Sunt medic în România și îmi doresc să profesez aici, pe meleagurile pe care m-am născut. Iubesc acest pământ de care mă leagă toate valorile mele ca om. Aici sunt oameni dragi sufletului meu, fără de care aș fi pustie. Aici sunt mentorii mei fără de care nu aș fi ce sunt astăzi și cărora o să le port în sufletul meu recunoștință veșnică. E o datorie sacră, așa cum am primit, să dăm și noi la rândul nostru copiilor noștri, nepoților noștri, viitorului… Și trebuie să privim cu responsabilitate acest lucru.

Într-adevăr, poate muncesc foarte mult. De dimineață până în noapte, de luni până vineri… câteodată și sâmbăta și drumul spre casă… Așa mult?? Glumesc!!! Când faci ceea ce faci cu toată ființa ta, nimic nu pare așa greu. Nu pot să nu recunosc că nu mi s-au propus și alte variante, poate și mai aproape de casă, chiar și în Ploiești. Sigur nu am fost înțeleasă…

Sunt un om care face cu sufletul ceea ce face. Am pacienți și-n spital, și la cabinet care și-au pus speranța în mine, nădejdea… Unii îmi mai zic ”Doamna doctor, să nu ne lăsați”. Ei sunt cei care îmi dau putere, mă înalță și mă fac să merg mai departe…

Reporter: Vă mulțumim pentru timpul acordat, pentru frumusețea și sensibilitatea sufletului dumneavoastră împărtășite cu noi și cu cititorii noștri. Vă dorim succes în continuare și… să nu ne lăsați!

1 COMENTARIU

  1. Eu doresc sa o felicit pe d-na doctor Ioana Radu.Vreau sa accentuez faptul ca o cunosc de cand era studenta.Si tot timpul ii spuneam ca ceea ce si-a ales i se potriveste ca o manusa.Si argumentez asta.Nu oricine poate face aceasta meserie bine si cu satisfactii.Prima cerinta este sa fii bun,intelegator si iubitor atat cu tine cat si cu cei din jur.Este clar ca un pacient se vindeca cel putin 30% din atitudinea si stradania medicului care il trateaza.Iar d-na doctor Ioana are din plin aceste capacitati,este buna,iubitoare,cu multa initiativa,se straduieste pt.fiecare in parte sa-i studieze cazul,firea si tot ceea ce o poate ajuta in a avea rezultate pozitive.Nu este usor pt.o persoana care este atat fiica,sotie,mama, sa fii si un medic devotat pacientilor.Nimic nu este usor,dar in cazul doamnei doctor intervin naveta si garzile care oricat ai fi de puternic ,tot te resimti.Dar cand faci totul din suflet,cu drag,cu daruire si cu dragoste de cei din jur, nu mai dai nici un fel de importanta greutatilor tale.De aceea indraznesc sa o felicit inca o data,iar bunul Dumnezeu sa-i dea multa sanatate,putere de munca,motivatie si multa intelepciune ei si celor care o inconjoara pentru a face fata tuturor ecestor indatoriri cu multumire si satisfactie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.