23 aprilie: Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Ce se mai păstrează din vechile tradiții

41

În fiecare an, la 23 aprilie, este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.

Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A urmat carieră militară și a ajuns comandant în armata împăratului Dioclețian, ne spune crestinortodox.ro.

În anul 303, împăratul a dat un decret prin care toți creștinii erau obligați să se lepede de credință în Hristos și să se închine zeilor. Sfântul Gheorghe, pentru că nu a vrut să jertfească zeilor, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.

În icoane Sf. Gheorghe este reprezentat pe un cal, omorând un balaur. Este vorba despre o legendă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor că model de curaj în lupta cu diavolul. Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și că războinic pedestru sau că tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșa sub mantie, țînând o cruce în mâna dreapta și o sabie în mâna stânga.

Obiceiuri de Sfântul Gheorghe

În tradiția populară Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. În spiritualitatea populară, între San-George și Samedru (Sfântul Dumitru) există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viață.

În dimineață zilei de San-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice. Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrană animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

În ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofa plină cu apă. Tot în dimineață zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașina, crezându-se că ele le vor aduce pețitori bogați.

Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acel care încalcă interdicția, avea să fie somnoros întregul an. Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Există convingerea că prin urzicat oamenii vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urmă să înceapă.

Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunitățile sătești contemporane se mai păstrează doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri verzi.

(sursa: crestinortodox.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.